Prezentare

  • Mitropolia Targoviste

  • Interior Mitropolia Targoviste

  • Catapeteasma Biserica Alba (Sf. Trei Ierarhi)

  • Biserica Sf. Gheorghe (Suseni)

  • Biserica Alba (Sf. Trei Ierarhi)

          Evul Mediu românesc a fost studiat de către istorici de seamă, iar o nouă interpretare a evoluţiei culturale a făcut-o de curând academicianul Răzvan Theodorescu, subliniind rolul avut de influenţele balcanice, precum şi cele creştine.

          Promovarea vestigiilor Evului Mediu românesc reprezintă o datorie morală a noastră a tuturor, conservarea a tot ceea ce înseamnă istoria naţiei române şi prezentarea poveştilor acestor vestigii culturale.

          Unul dintre oraşele pline de istorie şi istorii este oraşul Târgovişte, cunoscut ca fiind fost capitală a Ţării Româneşti, dar şi locul în care istoria a fost conservată şi în ciuda vicisitudinilor: invazii, incendii, cutremure.

          Oraşul Târgovişte este aflat la întretăierea de drumuri şi istorii – al cărui nume provine din slavonă – locul unde a fost necontenit un târg, începuturile oraşului fiind datate în secolele XIII - XIV, deşi după alte păreri sufixul – işte indică un târg vechi, părăsit.

          Dar oraşul este menţionat încă din secolul al XIV-lea în memorialul de călătorie al lui Johann Schiltberger în 1396 care povestea „în Ţara Românească în cele două capitale ale ei care sunt numite Argeş (Agrich) şi Târgovişte (Türkoich)” .

          Sunt mai multe legende legate de modul în care Târgovişte a devenit capitala Ţării Româneşti. Mircea cel Bătrân ar fi ales târgul pentru poziţia sa geografică şi strategică, stabilind aici o nouă reşedinţă domnească. De pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân şi până în anul urcării pe tron a lui Alexandru Aldea se pare că Ţara Românească a avut două capitale, iar din 1431 şi până în 1465 singura capitală a fost Târgovişte, de unde domnii emit acte. Apoi în 1465, reşedinţa domnească se muta la Bucureşti, care-şi va disputa cu Târgovişte timp de un secol rolul de capitală a Ţării Româneşti .

          Un episod cunoscut al istoriei Târgoviştei s-a petrecut în 1462, când oştile turceşti au înaintat până la Târgovişte, unde Vlad Ţepeş le-a pregătit o pădure de ţepi în care a înfipt ostaşii turci prinşi în lupte.

          Apoi, în timpul domniei lui Radu IV cel Mare (1495 - 1508) şi până în 1545, oraşul Târgovişte a devenit prima reşedinţă a scaunului domnesc.

          Faima meşteşugarilor Târgoviştei a depăşit graniţele Ţării Româneşti, aici se turnau tunuri, dar tot aici au apărut primii meşteri tipografi din Ţara Românească. Aici Macarie, adus de Radu Vodă a tipărit Liturghieru (1508), Octoihul (1510) şi Evangheliarul (1512) .

          Din secolul al XVI-lea ne-au rămas numeroase vestigii, în special biserici medievale, patru dintre acestea făcând obiectul actualei prezentări.

          Această îndelungată istorie nu se regăseşte în numeroase monografii şi studii. De-a lungul vremii numeroşi mari istorici printre care şi Nicolae Iorga au scris despre vestigiile acestui loc plin de istorie. După 1900, au studiat istoria mănăstirilor din Târgovişte, Constantin Şt. Bilciurescu scris Monasterile şi Bisericile din România cu mici notiţe istorice şi gravuri, apoi V. Drăghiceanu, Mitropolia Târgovişte. Note istorice şi arheologice, cu 18 ilustraţii şi planuri, apoi Monumente din judeţul Dâmboviţa. Arheologii N. Constantinescu, G. Cantacuzino, Gabriel Mihăilescu au cercetat curtea domnească, iar Nicolae Stoicescu şi Cristian Moisescu au realizat prima monografie a oraşului în 1976, Târgoviştea şi monumetelor sale.

          De atunci, monografii nu au mai fost scrise, ci doar o serie de studii importante arheologice şi istorice deopotrivă, studii care au scos la lumină noi vestigii şi au datat monumente a căror datare era relativă.

          În ultimii ani arheologii Petre Diaconescu şi Gheorghe Olteanu au fost cei care au descoperit comori ascunse şi au scris despre trecutul medieval al Târgoviştei.    

          Dintre monumentele medievale din secolul al XVI-lea biserica Mitropoliei este una din in cele cinci monumente aparţinând tipului edificiilor în cruce grecească înscrisă ridicate în Ţara Românească, cel mai frumos dintre acestea.

          Acest tip de biserică se caracterizează printr-o formă aparte a planului bisericii şi a structurii acoperirii naosului: o turlă centrală şi două perechi de bolţi semicilindrice, dispuse perpendicular – toate susţinute de patru stâlpi, a căror proiecţie orizontală determină o cruce cu braţe egale (cruce greacă), vizibilă din interior şi înscrisă în pătratul format de zidurile perimetrale.

          Celelalte trei biserici prezentate: Biserica Albă, Biserica Sfântul Gheorghe şi Biserica Sfântul Nicolae – Androneşti, spre deosebire de vechea biserică a mitropoliei, fac parte din tipul bisericilor – sală, cu navă unică, de plan dreptunghiular, caracterizate prin lipsa absidelor laterale. Acest tip de biserică este tipic bizantin şi a dominat întreaga zonă a balcanilor în secolele XII – XIV. Având cel mai simplu plan, practic şi uşor de realizat, biserici – sală au fost construite în Ţările Române şi în secolele XVI şi XVII.


Material realizat de catre dr. Cristina Paiusan-Nuica si dr. Teodora Stanciu-Stanescu