Biserica Sfântul Nicolae Androneşti

 

Hram “Sfantul Nicolae”

 

          Program:

          Luni dimineata – Acatist 8.00 – 12.00

          Miercuri dimineata – Acatist 8.00 – 12.00

          Miercuri seara – Vecernie 16.00 – 18.00

          Vineri dimineata – Acatist 8.00 – 12.00

          Vineri dupa-amiaza – Vecernie 16.00 – 18.00

          Sambata dimineata – Utrenie + Sfanta Liturghie + Parastas 8.00 – 12.00

          Duminica dimineata – Utrenie + Sfanta Liturghie 8.00 – 12.00

 

          Târgovişte era o dată oraşul celor 53 de biserici. Astăzi, o parte din acestea au pierit, o parte au fost restaurate păstrând mărturia credinţei şi a slujitorilor ei. Oraşul Târgovişte a fost dintotdeauna aflat la întretăierea de drumuri şi istorii. Numele său provine din slavonă – locul unde a fost necontenit un târg, începuturile oraşului fiind datate în secolele XIII - XIV, deşi după alte păreri sufixul – işte indică un târg vechi, părăsit. Târgoviştea a fost menţionată încă din secolul al XIV-lea în memorialul de călătorie al lui Johann Schiltberger în 1396 care povestea „în Ţara Românească în cele două capitale ale ei care sunt numite Argeş (Agrich) şi Târgovişte (Türkoich)” .

          Din Calea Domnească, mergând dinspre Sfântul Gheorghe Suseni spre sud, înspre centrul oraşului, între Calea Domnească şi Calea Câmpulungului, în drumul spre Piaţa Doi Brazi – o străduţă – str. poet Grigore Alexandrescu nr. 46 – adăposteşte un important monument arhitectural tot de secol al XVI-lea: biserica Sfântul Nicolae Androneşti .

          După cum o atestă inscripţia în limba slavonă, care a dăinuit până astăzi, aflată în pronaos , lăcaşul a fost ridicat în anul 1527 , în timpul domnitorului Radu de la Afumaţi (1521-1529), nimeni altul decât ginerele lui Neagoe Basarab, căsătorit cu Ruxandra, de către marele vornic Manea Perşanu .

          Din păcate, structura iniţială nu mai există astăzi, biserica fiind grav avariată în 1595, în timpul cunoscutului atac al trupelor lui Sinan Paşa asupra Târgoviştei. În această perioadă, cu toate distrigurile, Târgoviştea trăia momentul său de glorie, fiind eliberată de oştile lui Mihai Viteazul la 5-8 octombrie 1595 după o mare victorie. Sinan Paşa a fost cel care a ocupat oraşul Târgovişte şi a construit o fortificaţie, o cetate de lemn – palancă, timp de o lună, pentru apărarea în faţa oştilor lui Mihai Viteazul. Dar tot efortul a fost în zadar, Mihai Viteazu a cucerit fortificaţia alungându-i pe turci din oraş.

          În scurta ocupaţie, oştile otomane au distrus o parte a oraşului, inclusiv biserici, iar biserica Sfântul Nicolae a fost grav afectată. După eliberare, încercând să salveze monumentul de la pieire, preotul Goncea a iniţiat, în acea perioadă, unele reparaţii .

          Biserica era încă în picioare în cel de-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea, mărturie fiind o piatră de mormând din pronaos aparţinând unui jupân Gheorghe cupeţul înhumat aici la 29 iunie 1622 .

          Dar, pentru a căpăta o faţă cu totul nouă, biserica a mai fost nevoită să aştepte încă aproape 50 de ani, când, în 1653, un alt important domn muntean, Matei Basarab (1632-1654) s-a preocupat de refacerea ei .

          Iniţiativa domnească – cu precădere dictată şi de pioşenia soaţei voievodului, Elina - s-a impus datorită pagubelor serioase produse de cutremurele din 1628, 1636, respectiv 1640.

          După cum o atestă şi textul pisaniei aflate la intrarea în pronaos, construcţia a fost acum refăcută “din temelie până la sfârşit” . Pronaosul iniţial, de formă pătrată, a fost acoperit cu o calotă sprijinită pe arce în consolă, la care s-a adăugat un naos dreptunghiular, cu o boltire asemănătoare, iar absida altarului a primit, pe latura sa de vest, un pridvor mărginit de opt stâlpi din zidărie, de secţiune octogonală, deasupra căruia s-a înălţat şi un turn-clopotniţă (desfiinţat în 1912, când a fost adăugată şi turla actuală de pe naos). De la această dată, influenţa doamnei Elina se păstrează şi în noul nume al bisericii – cunoscută în epocă şi ca Sf. Nicolae al Doamnei sau Sf. Nicolae – Nou, spre a se deosebi de biserica Sfântul Nicolae “al domnului”, actuala biserica Sfinţii Împăraţi.

          La 1671 mai, septembrie 1692 şi 23 iunie 1697 este menţionată ca Biserica doamnei Elina din Târgovişte, care este aceiaşi cu biserica Sfântul Nicolae. De asemenea, în Condica vistieriei lui C. Brâncoveanu (p. 644) sunt trecuţi 120 de lei cheltuiţi, printre altele şi pentru biserica Doamnei.

          În secolul al XVII-lea, oraşul Târgovişte impresiona pe toţi străinii care treceau prin el. Paul de Alep asemăna oraşul Târgovişte ca mărime cu Damascul şi cu Alepul, iar Evlia Celebi îl descria ca fiind cu fundaţiuni religioase, aşezat într-un ţinut înfloritor .

          Denumirea actuală o va primi de abia în veacul al XIX-lea, graţie intervenţiei unei importante familii locale – Andronescu – în refacerea lăcaşului de cult , biserica a fost reparată şi zugrăvită, aflându-se într-o stare avansată de degradare. Se pare că biserica s-a aflat în grija familiei Andronescu încâ din secolul al XVIII-lea, care-i mai adaugă un hram Sfântul Haralambie şi face unele danii. Unul din membrii familiei, Nicolae polcovnicul, conducătorul răscoalei târgoviştenilor din 1821, a fost înmormântat în biserică în 1849.

          Cu toate acestea, ca o curiozitate a istoriei, familia Andronescu nu figura printre familiile boiereşti ce locuiau în Târgovişte în anul 1829 conform Catagrafiei publicate de I.C. Filitti.

          Ultima perioadă de refaceri masive a venit mult mai târziu, înaintea primei conflagraţii mondiale, în 1912, când i-a fost refăcută turla de pe naos (cu picturi purtând semnătura lui Vasile Blendea, 1885-1988 ).

          Unele dintre picturile medievale, păstrate până astăzi, impresionează simţurile vizitatorului. Dintre icoanele care împodobesc pridvorul, cea care îl înfăţişează, în tonuri extrem de calde, pe Arhanghelul Mihail, cu toate că specialiştii consideră că ar trimite cu gândul la tehnicile de pictură veneto-cretane, este realizată într-o pură tradiţie locală.

          Aceeaşi zugravi pe care i-am întâlnit şi la împodobirea bisericii Sfântul Gheorghe Suseni, Nicolae şi Bănică, şi-au pus amprenta atât în realizarea celei mai vechi decoraţii, datând din 1813, cât şi pe icoana reprezentându-l pe Sf. Haralambie (noul hram adăugat bisericii), pe care este trecută şi data (30 martie 1821).

          Biserica Sfântul Nicolae Androneşti a fost inspirată de ctitoria lui Neagoe Basarab, Biserica Sfântul Gheorghe – Suseni, având aceiaşi structură planimetrică şi plastica monumentală .

          Planul bisericii era iniţial alcătuit din pronaos de formă pătrată, acoperit la mijlocul secolului al XVII-lea cu o calotă sprijinită pe arce în consolă, la care se adaugă un naos dreptunghiular şi absida altarului, circulară în interior. Acesteia i s-a adăugat în partea de vest un pridvor cu opt stâlpi de zidărie, de secţiune octogonală şi boltit cu un semicilindru dispus transversal, întărit cu două arce dublouri .

          Biserica Sfântul Nicolae Androneşti a trecut prin restaurări numeroase, astfel că o mare parte a bisericii de secol XVI-lea s-a pierdut.

          Pe vremea lui Matei Basarab, bisericii i s-au refăcut zidurile exterioare, registrul superior şi bolţile. Partea superioară a fost decorată cu arcaturi gemene despărţite prin lezene, elemente proprii arhitecturii din vremea lui Matei Basarab, inspirată din biserica mânăstirii Stelea .

          La 1653, i s-au adăugat şi ancadramentele sculptate în piatră şi pridvorul de pe latura de vest, deasupra căruia se afla un turn-clopotniţă dărâmat în 1912, când s-a construit cel actual dispus peste naos. După observaţiile lui Cristian Moisescu asupra arhitecturii exterioare a monumentului acesta a ajuns la concluzia că meşterii de pe vremea lui Matei Basarab au păstrat doar o parte a vechii biserici până la brâul actual. Astfel se explică existenţa zonei inferioare simple, nedecorate suprapuse pe o alta cu decoraţie .

          Biserica Sfântul Nicolae Androneşti are decoraţie picturală, cea mai veche cunoscută a fost făcută în anul 1813, după ciumă, cu cheltuiala unui Dimitrie bogasieru, o dată cu refacerea învelitorii, probabil de către Nicolae şi Bănică „zugrav ot săteni” de la care s-a păstrat o icoană a Sfântului Haralambie, noul hram adăugat biserici, icoană datată în 30 martie 1821.

          Din nefericire această pictură a fost total înlocuită în 1912. De la începutul secolului al XIX-lea s-a păstrat o icoană, din 1807, care are semnătura ieromonahului Iustin zugravul, cel care a pictat biserica din Săteni în 1802.

          În anul 1942, biserica a fost renovată parţial, i s-a refăcut turla de pe naos care a fost pictată de Vasile Blendea.

          Biserica Sfântul Nicolae Androneşti stă mândră şi astăzi în centrul Târgoviştei şi aminteşte de cutremure, ciumă, de foc dar şi de credinţă, de ctitori, de domni şi de îndelungata istorie a neamului nostru.

          În Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 – 2011, Rapoartele preliminare de cercetare arheologică şi în mod special Raportul de cercetare arheologică realizat de către Petru Diaconescu şi Gheorghe Olteanu prezintă dificultăţile săpăturilor, precum şi a observaţiilor stratigrafice din cauza numeroaselor înmormântări din jurul bisericii . Unele morminte sunt lipite de fundaţia bisericii de aceea sunt greu de departajat epocile.

          Tot conform cercetărilor arheologice realizate de cei doi arheologi, Petru Diaconescu şi Gheorghe Olteanu, Biserica Albă a fost construită pe ruinele unei biserici de lemn mai veche, nedatată până în prezent. Apoi, săpăturile arheologice au confirmat datarea bisericii în secolul al XVI-lea şi a turnului – clopotniţă construit în acelaşi timp cu biserica de zid. Arheologii au descoperit în cercetarea lor parţială: monede de argint şi de aur din secolele XV până în secolul al XVIII-lea, inele cu pietre semipreţioase, nasturi. Este sigur că pridvorul a fost construit după biserică, în epoca lui Matei Basarab, când este mutată vechea pisanie în pronaos şi este înlocuită de pisania din sa . Cercetările arheologice, chiar incomplete, au confirmat multe din presupunerile istoricilor din secolul XX, în principal faptul că Matei Basarab a construit peste vechea biserică, dar încă nu a fost datată biserica de lemn aflată sub actuala biserică de zid, precum şi posibilitatea ca această biserică să fi avut un şanţ de apărare .

          Astăzi, biserica se mai numeşte Sfântul Nicolae cel Vechi sau biserica Doamnei, iar conservarea şi promovarea acesteia a devenit o prioritate. Sperăm ca descoperiri arheologice viitoare să ne aducă mai multe elemente cu privire la povestea de aproape 400 de ani a unei biserici şi a unui oraş.

          Cele patru biserici medievale, ce fac obiectul actualei prezentări au fost restaurate în ultimii ani şi acum sunt promovate ca fiind unele dintre cele mai reprezentative vestigii istorice de secol XVI din oraşul Târgovişte.


Material realizat de catre dr. Cristina Paiusan-Nuica si dr. Teodora Stanciu-Stanescu

Cauta pe harta

Alege obiectiv turistic

Mitropolia Targoviste
Mitropolia Targoviste
Biserica Alba (Sf. Trei Ierarhi)
Biserica Alba (Sf. Trei Ierarhi)
Biserica Sf. Gheorghe (Suseni)
Biserica Sf. Gheorghe (Suseni)
Biserica Sf. Nicolae Andronesti
Biserica Sf. Nicolae Andronesti
www.inforegio.ro
Investim in viitorul tau!
Proiect selectat in cadrul Programului Operational Regional si co-finantat de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala
Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene si a Guvernului Romaniei
Pentru informatii detaliate despre celelalte programe co-finantate de Uniunea Europeana, va invitam sa vizitati www.fonduri-ue.ro
Copyright 2013 © UAT Târgovişte / © Municipiul Târgovişte

Sunteti vizitatorul cu numarul: Hit Counter